In anul 2013
Numele clientului, ce profitabila melodie
Articol publicat in Capital, 14 martie 2013. Click aici pentru a-l citi.
Preţul mic e oare soluţia?
Articol publicat in Capital, 28 februarie 2013. Click aici pentru a-l citi.
Discuţi pe telefon şi email sau ţii morţiş să te întâlneşti cu un client?
Articol publicat in Capital, 11 februarie 2013. Click aici pentru a-l citi.
Gândirea pozitivă, dovadă de inconştienţă sau esenţială în afaceri?
Articol publicat in Capital, 31 ianuarie 2013. Click aici pentru a-l citi.
In anul 2011
Pesimismul te îngroapă de viu, însă iată ce poţi face
Articol publicat in Capital, 9 mai 2011.
Pesimistul este ferm convins ca nimic nu merge, nimic n-o sa functioneze, el stie ca va da gres orice ar incerca si oricat s-ar stradui. Lucrurile sunt aranjate de mult timp, baietii destepti câstiga toate contractele, ceilalti abia daca au norocul sa-si gaseasca ceva de lucru pe-te-miri-ce-si-mai-nimic.
In plus, pesimistul mai e si extrem de generos cu „incurajari“ ori de cate ori intalneste vreun temerar: „nu e acum momentul“, „peste tot e criza, nimeni nu mai scoate un ban“, „e evident ca n-o sa mearga chestia asta in Romania“, „de ce altii mai destepti ca tine stau deoparte“, continuarea aici
Ce ma bucur cand imi spui ca „e scump“!
Articol publicat in Capital, 26 aprilie 2011
Oriunde ti-ai arunca privirea vezi scris cu litere de-o schioapa doar preturi de criza si reduceri peste reduceri. Toate iti sunt comunicate prin tot felul de inventii lexicale publicitare care mai de care mai creative. Prin urmare, intr-o lume indoctrinata si obsedata de pret, de pretul mic bineinteles, e normal ca nici una – nici doua clientul sa te intrebe dupa maximum un minut de conversatie „si cat costa“, pentru a-ti raspunde mai apoi instantaneu „monser, e scump, e scump rau“.
Aceasta obiectie veche de cand lumea e una dintre cele care dau cele mai mari emotii si creeaza cele mai mari valuri… continuarea aici
Daca n-ai nimic interesant, atunci de ce ma suni?
Articol publicat in Capital, 11 aprilie 2011
Zilele trecute, ies dintr-o intalnire si vad ca am trei apeluri pierdute, toate de la acelasi numar necunoscut.
Asa ca sun sa vad ce si unde „arde“! Nici n-apuc sa termin propozitia „am observat ca am trei apeluri pierdute de la dvs.“ ca imediat ma ia cu asalt o avalansa de cuvinte rostite grabit, greu de inteles si de urmarit. Daca nu ma insel, a fost ceva de genul „Buna ziua, numele meu este …, din partea companiei … si v-am sunat ca sa va prezint produsul nostru…, care este cel mai bun de piata la momentul actual si care are acum un pret extraordinar de mic si de avantajos.“ Inchei aici citatul pentru ca tot aici am inchis si eu telefonul. continuarea aici
Catelus cu parul cret, cine si ce te recomanda?
Articol publicat in Capital, 28 martie 2011
Toata lumea stie ca in minunata noastra tara toata lumea fura pe toata lumea: cei mici pe cei mari, dar si cei mari pe cei mici, clientii pe furnizori, vanzatorii pe clienti, salariatii pe patroni, angajatorii pe angajati si tot asa. Permanent trebuie sa fii intr-o continua si obositoare stare de veghe, cu mainile lipite de buzunar, ca nu cumva cel de langa tine sau chiar cel cu care vorbesti sa nu te fure. Toata lumea suspecteaza pe toata lumea si nimeni nu are incredere in nimeni. E infernal, prezumtia de incredere, pur si simplu, nu exista!
La fel ca multi altii de la care am auzit-o, explicatia cred ca e… continuarea aici
Cum sa insisti elegant in solicitarea unei intalniri
Articol publicat in Capital, 20 martie 2011
Zilele trecute primesc un telefon din partea unei amice care lucreaza nu de foarte mult timp in vanzari. Dupa un scurt dialog de complezenta, mi se plange apoi ca nu reuseste sub niciun chip si sub nicio forma sa se intalneasca cu un important client. A incercat de nenumarate ori in ultimele luni si nimic.
„In toate cartile de vanzari scrie sa fii perseverent, sa nu renunti, ca e nevoie de mai multe incercari pentru a obtine o intalnire. La fel imi spun si sefii mei. Unde gresesc?“, ma intreba amica mea cu amaraciune in glas.
Foarte multi oameni de vanzari procedeaza la fel: cand sunt refuzati, continuarea aici
Ce legatura este intre succes si „vrajeala fina“?
Articol publicat in Capital, 1 martie 2011
Inaintea unuia dintre trainingurile mele de vanzari, la o ora destul de devreme pentru majoritatea cursantilor, ma trezesc cu unul dintre ei salutandu-ma. Nu mica mi-a fost mirarea pentru ca mai erau 30 de minute pana la ora la care trebuia sa incepem. Asa ca l-am intrebat ce-i cu el.
„Colegii care au fost in zilele anterioare mi-au spus ca e un curs foarte interesant si util. Am venit mai devreme sa-mi spuneti doar mie niste tehnici de «vrajeala» iscusita a clientilor. Am planuri mari, ambitie cat cuprinde si vreau sa reusesc.“
Perfect de acord ca arta conversatiei este foarte importanta atat in viata de zi cu zi, cat si in… continuarea aici
Incercarea gratuita viata lunga are: aduce clienti!
Articol publicat in Capital, 23 februarie 2011
„Pe-ncercate si pe luate! Haideti, haideti, fara teama! Pe-ncercate si pe luate!“ Cu aceste cuvinte isi imbia trecatorii vanzatorul de muraturi frumos ambalate si dichisit aranjate pe culori in borcane care-ti luau ochii. Oamenii se opreau si gustau. Unii cumparau, altii insa mergeau mai departe stramband din nas.
Cat i-am studiat vanzatorului de muraturi 15 de minute „strategia de marketing“ contemplandu-l „stiintific“, cred ca a consumat aproximativ un borcan de 800 de grame pe incercari gratuite, insa am numarat si cel putin 12 clienti care au cumparat.
La un moment dat, dispare din cadru vanzatorul bun… continuarea aici
Daca n-as zambi, as innebuni!
Articol publicat in Capital, 14 februarie 2011
Dintre cele trei locuri de pe langa casa de unde pot sa cumpar o paine, intotdeauna merg prima data la doamna Maria. Nu c-ar avea painea mai ieftina, mai proaspata ori mai „subtire“ in E-uri.
E cam aceeasi paine peste tot si stiu foarte bine asta. Ci, pur si simplu, pentru ca doamna Maria imi zambeste. Iar daca am mai si avut o zi incarcata si dificila – nu stiu dumneavoastra cum sunteti – dar eu unul nu vreau sa intru in casa cu amintirea unei „acrituri“ care mi-a pus o paine in traista fara sa-mi zambeasca.
A, sa nu va imaginati ca-mi zambeste pentru ca-i las mereu restul pe tejghea. Doamna Maria zambeste tuturor, chiar si celor… continuarea aici